Boboteaza, cunoscută în tradiția creștin‐ortodoxă drept sărbătoarea Arătării Domnului, este prăznuită în fiecare an la 6 ianuarie și marchează momentul solemn al Botezului Mântuitorului Iisus Hristos în apa Iordanului, săvârșit de Sfântul Ioan Botezătorul. Este una dintre cele mai vechi și mai importante sărbători ale Bisericii, fiind asociată cu sfințirea Aghesmei Mari, lucrare liturgică ce se săvârșește atât în ajun, cât și în ziua praznicului, prin rugăciunile arhiereilor și ale preoților, prin puterea Duhului Sfânt. Pentru credincioși, apa sfințită de Bobotează devine izvor de binecuvântare, întărire duhovnicească și vindecare, fiind păstrată cu mare evlavie în case pe tot parcursul anului.
La treizeci de ani, moment considerat plinătatea maturității în tradiția iudaică, Hristos Se prezintă la Iordan, acolo unde Sfântul Ioan predica botezul pocăinței și pregătea poporul pentru venirea lui Mesia. Mărturia Botezătorului este esențială pentru poporul care Îl aștepta pe Cel făgăduit în Scripturi. Luminat de Duhul Sfânt, Ioan Îl recunoaște și Îl descoperă mulțimilor, rostind cuvintele care aveau să rămână în conștiința Bisericii de-a lungul veacurilor: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii.” Hristos intră în apele Iordanului nu pentru a Se curăți, căci era fără de păcat, ci pentru a inaugura lucrarea mântuirii și a sfinți creația. În clipa Botezului se petrece Epifania, arătarea Sfintei Treimi: cerurile se deschid, Duhul Sfânt Se pogoară în chip de porumbel, iar glasul Tatălui confirmă: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit.”
Botezul Domnului devine astfel momentul în care se încheie vechiul ritual iudaic al curățirii prin apă și se deschide calea Tainei Botezului creștin. Botezul lui Ioan era unul de pregătire, o chemare la pocăință și la conștientizarea stării de păcătoșenie, dar nu avea puterea sfințitoare și mântuitoare a harului. Hristos însă aduce în lume Botezul cu Duh Sfânt și cu foc, pe care Apostolii îl vor transmite tuturor neamurilor după Pogorârea Duhului Sfânt la Cincizecime. Din acel moment, Biserica trăiește și transmite Taina prin care omul se naște din apă și din Duh, intrând în viața cea nouă a lui Hristos și devenind mădular al Trupului Său.
Mântuitorul Se afundă în Iordan pentru a lua asupra Sa întreaga fire omenească și pentru a o ridica la lumină. În El, apa și Duhul se unesc din nou, restaurând legătura omului cu Dumnezeu și inaugurând drumul renașterii spirituale. Scufundarea în apă devine simbol al morții păcatului, iar ieșirea din apă, icoană a învierii la viața cea nouă în Hristos. Boboteaza nu este doar o comemorare istorică, ci o actualizare permanentă a lucrării divine care începe la Iordan și se prelungește în fiecare botez săvârșit în Biserică.
În aceeași zi, Biserica face și pomenirea Sfântului Sfintit Mucenic Romano Lachedemonul, mărturisitor al credinței și model de statornicie în fața încercărilor. Prezența acestui sfânt în calendar subliniază dimensiunea martirică a credinței, care se naște din apa și din Duhul Botezului și se desăvârșește prin mărturisire.