Mănăstirea Curtea de Argeș este un lăcaș ortodox situat în orașul Curtea de Argeș, România, construit între anii 1515-1517 de către Neagoe Basarab. Ansamblul mănăstirii include catedrala episcopală, una dintre cele mai renumite structuri arhitectonice din Țara Românească. Catedrala este înregistrată în Lista monumentelor istorice din România, fiind atribuită codului AG-II-a-A-13628. În timpul domniei lui Carol I, catedrala a fost transformată în necropolă pentru familia regală a României. Pe lângă mormintele regale, Mănăstirea Curtea de Argeș adăpostește și moaștele sfintei Filofteia.
În 1857, complexul monastic era încă în întregimea sa. Cu toate acestea, în 1866 și 1867, două incendii au distrus clădirile seminarului, locuințele, paraclisul și turnul de intrare. La inițiativa lui Carol I, începând cu anul 1875, biserica a fost supusă unui proces de restaurare sub îndrumarea arhitectului francez Lecomte du Noüy. Acest proces a implicat înlocuirea frescei originale cu o pictură nouă și a adus modificări semnificative structurii interioare. Restaurarea bisericii a fost finalizată în 1886, iar în același an a început construirea palatului regal în partea estică a complexului, ulterior transformat în palat episcopal.
Din anul 2009, a fost demarată construcția unei noi catedrale destinată să devină scaunul Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, precum și loc de odihnă pentru mormintele membrilor Familiei Regale a României și moaștele sfintei Filofteia. Viitoarea Catedrală Arhiepiscopală și Regală de la Curtea de Argeș a fost sfințită la data de 7 decembrie 2018, fiind așteptat ca, odată cu finalizarea sfințirii definitive, să preia funcția de catedrală arhiepiscopală de la biserica Mănăstirii Argeșului.
În apropierea mănăstirii se găsește un izvor local cunoscut sub numele de „Fântâna lui Manole”. Această denumire poartă cu ea legenda meșterului mitic, care, după ce a terminat construcția bisericii și i s-au îndepărtat scările, a fost blocat pe acoperiș. Asemenea mitului lui Icar, se spune că meșterul a făcut aripi din șindrilă și a sărit de pe vârful sfântului lăcaș, la baza căruia, conform poveștii, își zidise propria soție. Locul unde se presupune că a aterizat s-a transformat într-un izvor, iar sufletul său s-ar fi metamorfozat în apă limpede.
De la „Fântâna lui Manole”, se poate vedea către apus fosta bolniță a mănăstirii, un monument istoric despre care un document atestă că „se afla alături de biserica lui Neagoe Basarab încă din 1524”.
Mănăstirea Curtea de Argeș servește și ca necropolă regală, începând cu anul 1914, aici fiind înmormântați regii și reginele României: Carol I și Elisabeta, Ferdinand și Maria, Carol al II-lea și Regina Elena, precum și Mihai I și Ana. Totodată, din anul 1793, este și locul unde se află scaunul arhiepiscopal al Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului.
Balada Monastirea Argeșului relatază că meșterul Manole, confruntat cu misterioase prăbușiri nocturne ale construcției mănăstirii, a luat decizia de a-și zidi soția, pe nume Ana, în zidurile acestei magnifice edificii. Legenda oferă, de asemenea, o explicație pentru apariția fântânii meșterului Manole: când domnitorul a văzut acest monument impresionant, i-a întrebat pe cei zece meșteri dacă sunt în stare să construiască o mănăstire și mai frumoasă. Aceștia, confirmând că pot realiza o astfel de construcție, au fost blocati pe acoperiș atunci când domnitorul a dispus demolarea schelelor pe care erau urcați. Acest gest avea scopul de a împiedica construirea unei mănăstiri mai frumoase. Astfel, cei „zece meșteri mari, calfe și zidari” au rămas captivi pe acoperiș. În încercarea lor de a scăpa, și-au confecționat aripi din șindrilă și s-au aruncat de pe acoperișul mănăstirii, sperând să aterizeze în siguranță. Din păcate, toți au pierit. Acolo unde s-a prăbușit meșterul Manole, a apărut un izvor – fântâna meșterului Manole.