Pe 21 mai sărbătorim Sfinții Împărați Constantin și Elena, cunoscuți drept „intocmai cu Apostolii”. Constantin cel Mare a fost primul fiu al lui Constantius Chlorus și al Elenei. În anul 306, a fost proclamat august, iar în același an i-a conferit mamei sale, Sfânta Elena, titlul de „Nobilissima Femina” (Doamna Prea Nobilă). Ulterior, în anul 325, i-a acordat distincția de „Augusta”.
Sfântul Constantin cel Mare este cunoscut ca primul împărat roman creștin. După ce l-a învins pe împăratul pagan Maxentiu, în anul 313, Constantin a emis celebrul Edict de la Milan, prin care a permis religia creștină. Însă lucrarea sa misionară nu s-a oprit aici. A scutit Biserica de taxe, un privilegiu de care templele păgâne nu se bucurau, și i-a redat tot ceea ce fusese confiscat, oferindu-i dreptul de a primi donații. De asemenea, a sprijinit financiar episcopii pentru construirea bisericilor și întreținerea clerului. Constantin a acordat Bisericii și dreptul de a elibera sclavii și a eliminat pedepsele precum răstignirea, zdrobirea picioarelor și stigmatizarea din legile penale, care erau contrare creștinismului. Prin legea din 321, a instituit duminica ca zi de repaus în întregul Imperiu. De asemenea, a adoptat legi care interziceau adulterul, avortul, abandonul copiilor nou-născuți, răpirea și vânzarea copiilor din motive de sărăcie.
Datorită lui Constantin cel Mare, a avut loc primul Sinod Ecumenic în anul 325, la Niceea, pentru afirmarea dreptei credințe. În cadrul acestui sinod au fost formulate primele 7 articole ale Simbolului de Credință (Crezul), s-a stabilit data Paștelui (prima duminică după luna plină, după echinocțiul de primăvară), și au fost stabilite 20 de canoane referitoare la disciplina bisericească. La finalul lucrărilor, când Osiu de Cordoba a recitat articolele din Crez, Constantin a spus: „Da, acesta este adevărul. Nu sunt teolog, dar simt că aici este adevărul. Sunt convins că nu voi l-ați făcut, ci Dumnezeu care a lucrat cu voi”.
Constantin cel Mare a primit botezul din partea episcopului Eusebiu de Nicomidia în luna mai a anului 337. A trecut la cele veșnice în aceeași zi, pe 21 mai.
În iconografia ortodoxă, Sfinții Împărați Constantin și Elena sunt reprezentați cu Sfânta Cruce între ei, deoarece Sfântul Constantin a văzut Crucea pe cer, iar Sfânta Elena a descoperit-o pe pământ. În ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a observat în timpul zilei o cruce luminoasă deasupra soarelui cu inscripția: „in hoc signo vinces” (prin acest semn vei birui). Noaptea, în timpul somnului, i s-a arătat Hristos cerându-i să pună semnul sfintei cruci pe steagurile soldaților. Ascultând porunca primită în vis, a ieșit biruitor în lupta cu Maxentiu. Mulți cercetători consideră acest eveniment ca fiind momentul convertirii împăratului la religia creștină.
Elena, mama lui Constantin, a descoperit crucea pe care a fost răstignit Hristos pe dealul Golgotei. Conform tradiției, în timpul săpăturilor s-au găsit trei cruci. Pentru a identifica crucea pe care a fost răstignit Hristos, le-au atins pe toate trei cu un mort. Acesta a înviat când a fost atins de Crucea Domnului. Pe 14 septembrie 326, episcopul Macarie I al Ierusalimului a ridicat crucea în fața mulțimii, iar această zi a devenit sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci în calendarul creștin. Datorită eforturilor sale de a căuta Crucea Mântuitorului, Sfânta Elena este ocrotitoarea arheologilor. Numele ei se traduce ca „faclie”, „tortă”, „stralucirea soarelui”.
În Catedrala Patriarhală din București sunt prezente particule din moaștele Sfinților Împărați Constantin și Elena, aduse în anul 2002 de o delegație a Bisericii Ortodoxe din Cipru. Aceste sfinte relicve au fost donate împreună cu o copie a icoanei Maicii Domnului pictată de Sfântul Evanghelist Luca, care se găsește în mănăstirea cipriotă, Manastirea Kykkos.