Despre Sfinţii Trei Ierarhi :
În istoria Bisericii Ortodoxe, praznicul Sfinților Trei Ierarhi, sărbătorit la 30 ianuarie, este rodul unei întâmplări providențiale, izvorâte din dorința de pace, unitate și adevăr. Spre sfârșitul secolului al XI-lea, în Constantinopol s-a iscat o amplă dispută teologică și populară, credincioșii întrebându-se care dintre cei trei mari dascăli ai Bisericii este mai vrednic de cinste: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul sau Sfântul Ioan Gură de Aur. Fiecare avea ucenici și admiratori aprigi, iar neînțelegerile amenințau să umbrească tocmai mesajul de dragoste și comuniune pe care acești sfinți îl propovăduiseră.
În acea vreme tulbure, Dumnezeu a rânduit o descoperire dumnezeiască pentru a pune capăt dezbinării. Cei trei mari ierarhi au început să i se arate, pe rând, Sfântului Ioan Mauropous, episcopul Evhaitelor, un om al rugăciunii și al discernământului. După mai multe arătări separate, în anul 1084, episcopul a primit o vedenie deosebită: cei trei sfinți au apărut împreună, într-o lumină cerească, ca mărturie a unității lor desăvârșite în fața lui Dumnezeu.
Cuvintele rostite atunci de Sfinții Trei Ierarhi au o profunzime care depășește timpul și istoria. Ei au arătat limpede că înaintea lui Dumnezeu sunt una, fără rivalități și fără întâietăți omenești. Fiecare, la vremea sa, insuflat de Duhul Sfânt, a scris și a propovăduit pentru mântuirea oamenilor, nu pentru slavă personală. Niciunul nu se socotea mai presus de celălalt, iar chemarea unuia însemna, în taină, prezența tuturor.
Prin această descoperire, Sfinții au cerut încetarea certurilor și au arătat adevărata lor nevoință: pacea și unirea oamenilor, atât în timpul vieții pământești, cât și după mutarea lor la cele veșnice. Ei au îndemnat ca să fie cinstiți împreună, într-o singură zi, pentru ca toți credincioșii să înțeleagă că lucrarea lor este una comună, iar slujirea lor se face în deplină armonie, sub lucrarea Sfintei Treimi.
Ascultând acest îndemn ceresc, Sfântul Ioan Mauropous a rânduit ca ziua de 30 ianuarie să fie praznicul comun al Sfinților Trei Ierarhi. Astfel, disputele din Constantinopol s-au stins, iar credincioșii s-au unit într-o singură sărbătoare, cinstindu-i deopotrivă pe Sfântul Vasile cel Mare, pe Sfântul Grigorie Teologul și pe Sfântul Ioan Gură de Aur – trei mari luminători ai credinței ortodoxe.
De-a lungul veacurilor, Biserica a recunoscut nu doar sfințenia vieții lor, ci și valoarea teologică excepțională a scrierilor și învățăturilor lăsate de acești mari Părinți. Tocmai de aceea, prin hotărârea luată la Atena, în anul 1936, în cadrul primului Congres al Profesorilor de Teologie Ortodoxă, Sfinții Trei Ierarhi au fost proclamați patronii spirituali ai instituțiilor de învățământ teologic ortodox din întreaga lume. Ei rămân, până astăzi, modele desăvârșite de îmbinare a credinței cu rațiunea, a rugăciunii cu învățătura și a adevărului cu dragostea.
În imnografia Bisericii, Troparul Sfinților Trei Ierarhi îi numește „luminători mai mari ai dumnezeirii” și „râuri ale înțelepciunii”, care adapă întreaga lume cu apa cunoștinței de Dumnezeu. Sfântul Vasile, adânc în teologie și neclintit în dreapta credință, Sfântul Grigorie, marele cuvântător despre taina Sfintei Treimi, și Sfântul Ioan, vestit pentru limba și cuvintele sale de aur, sunt pomeniți împreună ca mijlocitori neîncetați înaintea lui Dumnezeu.
Praznicul lor comun nu este doar o sărbătoare a trecutului, ci un îndemn viu pentru creștinii de astăzi: la unitate, la pace și la mărturisirea adevărului în dragoste. Cinstindu-i pe Sfinții Trei Ierarhi, credincioșii sunt chemați să urmeze exemplul lor de comuniune, de jertfelnicie și de slujire smerită, știind că adevărata mărire stă în a fi una în Hristos.