Generozitatea anonimă a Sfântului Nicolae, care își făcea faptele bune fără a căuta recunoaștere, a inspirat oamenii să ofere daruri celor dragi. În acest spirit de dăruire, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, Moș Nicolae vine la copiii cuminți, aducându-le cadouri, dulciuri și fructe, pe care le pune în ghetuțele pe care aceștia le pregătesc cu grijă cu o seară înainte. În schimb, copiii care nu au fost ascultători găsesc o nuielușă în loc de daruri.
Legenda nuielușei lui Moș Nicolae a devenit renumită în întreaga lume, iar rădăcinile acestei tradiții provin dintr-o întâmplare din viața sfântului. Pe vremea când era episcop în Myra, Sfântul Nicolae l-a palmuit pe ereticul Arie, care se făcea vinovat de blasfemie împotriva învățăturilor bisericești. Această acțiune, deși severă, a fost motivată de dorința de a apăra credința și adevărul religios, iar gestul său a fost legat ulterior de obiceiul simbolic al oferirii unei nuielușe pentru cei care nu respectă bunele purtări.
Potrivit legendei, în anul 325, Sfântul Nicolae a fost prezent la primul Sinod Ecumenic convocat la Niceea. În cadrul acestui eveniment, Arie, un preot din Alexandria, a susținut o doctrină eretică, afirmând că Iisus Hristos nu împărtășește aceeași natură divină cu Dumnezeu Tatăl. Indignat de această învățătură greșită, Sfântul Nicolae l-a lovit pe Arie cu palma. De la acest incident, a apărut tradiția conform căreia Moș Nicolae nu aduce daruri în ghetuțele celor neascultători, ci le lasă o nuielușă, făcută din ram de măr.
Tradiția spune că nuielușa trebuie să fie din ram de măr, iar dacă aceasta este pusă în apă și înflorește până la Crăciun, aceasta este dovada că Sfântul Nicolae „a mijlocit” pentru iertarea celui care a fost mustrat. Astfel, acest obicei simbolic a rămas în cultul popular, legând imaginea Sfântului Nicolae de o strânsă relație între faptele bune și iertare.