[vc_row][vc_column][vc_gallery type=”nivo” interval=”3″ images=”2624,2625,2626,2627″ img_size=”full”][vc_column_text]
Parintele Ilie Lacatusu a venit pe lume la 6 decembrie 1909, în satul Crapaturile, judetul Valcea, fiind al doilea dintre cei sapte copii ai familiei Lacatusu. Marin si Maria, parintii sai, au fost oameni simpli, gospodari, cu o profundă credinta în Dumnezeu. Tatal sau era dascalul bisericii, ceea ce a influentat decisiv destinul tanarului Ilie, apropiindu-l de slujirea în Sfânta Biserica.
Dupa absolvirea claselor primare, Ilie a urmat cursurile Seminarului Teologic din Ramnicu-Valcea, unde a studiat între anii 1923-1930. Aici, el si-a încheiat studiile cu o Diploma de Virtute, cu mențiunea specială: „Pentru aptitudinile sale sufletesti remarcabile, care îl disting printre colegii sai.”
După terminarea studiilor în Valcea, Ilie a continuat formarea sa la Facultatea de Teologie din Bucuresti, între 1930 si 1934. În timpul facultății, s-a casatorit cu Ecaterina Popescu, o învatatoare, ceremonia avand loc pe 5 iulie 1931. Cuplul a adus pe lume si a crescut cinci copii.
La 1 septembrie 1934, Ilie Lacatusu a fost hirotonit preot pentru parohia Osica de Jos, judetul Olt, unde a slujit pana în noiembrie 1934, când a fost trimis în satul Buicesti, tot în Olt. A slujit neîntrerupt atât în biserica, cât si în familie.
Începând cu anul 1942, Parintele Ilie Lacatusu a fost desemnat preot misionar peste Nistru, în Odessa si judetul Ribnita. Un an mai târziu, s-a întors acasa, alaturi de sotie si copii.
Anul 1952 a adus pentru Parintele Ilie Lacatusu o mare incercare. La data de 19 iulie, a fost arestat si trimis la inchisoarea de munca silnica de la Canal. Timp de trei luni, din iulie pana in octombrie, a muncit alaturi de ceilalti detinuti la Canalul Dunare-Marea Neagra. Ulterior, in octombrie, a fost transferat intr-o colonie speciala, unde majoritatea detinutilor erau preoti.
Anul urmator l-a gasit pe Parintele Ilie Lacatusu in inchisoarea Targu Ocna, mutat acolo din cauza starii proaste de sanatate si incapacitatii de munca. A petrecut doi ani in aceasta inchisoare, fara a avea vreo acuzatie scrisa, fara a primi o condamnare oficiala, o perioada marcata de nedreptate.
Parintele Ilie a fost eliberat pe 26 aprilie 1954. Dupa revenirea in satul Buicesti, si-a continuat slujba in biserica, oferindu-si darurile preotesti comunitatii. Cu toate acestea, linistea sa a fost intrerupta dupa patru ani, la 1 iulie 1959, cand a fost arestat din nou. A primit o pedeapsa de cinci ani si a fost trimis la Periprava, in Delta Dunarii. Aici, a avut ocazia de a se intalni cu Parintele Iustin Parvu, iar abia la 6 mai 1964 a fost eliberat si a putut reveni acasa.
Desi a fost eliberat, Parintele Ilie Lacatusu nu a avut parte de liniste. A fost fortat sa locuiasca impotriva vointei sale in Bolintinu, unde a fost constrans sa lucreze ca zidar. Abia la 20 decembrie 1964, a avut posibilitatea sa slujeasca din nou in Biserica, aceasta data in parohia Gardesti, din judetul Teleorman. In 1970, a fost transferat intr-un sat din comuna Rasuceni, judetul Giurgiu, unde si-a continuat slujirea pana la pensionare, in data de 11 ianuarie 1978.
Parintele Ilie Lacatusu a suferit multe indurari si greutati pe parcursul vietii, fiind nevoit sa se interneze in spital. Pe patul de spital, a facut o profetie sau un fel de testament, exprimand dorinta ca sotia sa, in cazul in care va muri peste 15 ani, sa fie inmormantata alaturi de el.
Parintele a adormit in Domnul la data de 22 iulie 1983, in Spitalul Panduri din Bucuresti, lasand in urma o viata marcata de sacrificiu si credinta.
Trupul Parintelui Ilie Lacatusu a fost inhumat în Cimitirul Adormirea Maicii Domnului din Bucuresti, unde familia sa avea o cripta. Respectând canoanele Bisericii, trupul său neînsuflețit nu a fost supus procesului de imbalsamare, interzis în special preoților.
Profetia Parintelui Ilie Lacatusu s-a împlinit exact peste cinci ani. În luna septembrie a anului 1998, sotia sa a adormit și ea în Domnul. Rudele au tinut cont de dorinta Parintelui, astfel încât au săpat în același loc pentru a o inmormanta.
În ziua de 29 septembrie 1998, la exact 15 ani de la trecerea la Domnul a Parintelui, trupul său a fost descoperit neschimbat, neputrezit și plăcut mirositor. Trupul Parintelui Ilie Lacatusu îndeplinește criteriile pentru a fi considerate sfinte moaște: este nestricăcios, plăcut mirositor, uscat și ușor, pielea are culoarea alunului, menținându-și dimensiunile și aspectul inițial. Viața sa a fost și ea exemplară, constituind un temei sfânt.
Maria Sabina Spirache, singura urmașă în viață a Parintelui Ilie Lacatusu, a adresat un memoriu către Arhiepiscopia Bucureștilor la data de 5 octombrie 1998, informându-i despre descoperirea trupului neputrezit al tatălui său. La 16 iulie 1999, Biroul de Presa al Patriarhiei Romane a emis o poziție oficială cu privire la dosarul de canonizare al Parintelui Ilie Lacatusu: „Biserica nu a stabilit termeni, nici precisi, nici aproximativi, pentru verificarea sfinteniei. (…) Este, însă, prea adevărat că niciodată Biserica nu a impus grabă deosebită în actele de canonizare, decât atunci când valul de pietate populară a impus acest lucru. În cazul preotului Ilie Lacatusu, Arhiepiscopia a luat cunoștință despre descoperirea trupului neputrezit. Calea canonizării impune, însă, multe etape și strădanii deosebite, așa cum s-a mai procedat.”
Astfel, evlavia oamenilor și voia lui Dumnezeu vor hotărî dacă Parintele Ilie Lacatusu va fi canonizat sau nu.
Urmășii Parintelui au solicitat preoților, ierarhilor și mănăstirilor să efectueze slujbe de dezlegare asupra trupului său. Începând cu 1 mai 1999, la Mănăstirea Frasinei au fost săvârșite 40 de slujbe de dezlegare, după Sfânta Liturghie. Aceste slujbe au avut în vedere posibilele blesteme care ar fi putut împiedica descompunerea trupului.
În anul 2000, Patriarhia Română a inițiat un dosar de canonizare pentru Parintele Ilie Lacatusu, acordând binecuvântarea pentru deschiderea criptei care adăpostește trupul său. Prima icoană a Sfantului Ilie Lacatusu – Marturisitorul a fost pictată pe peretele exterior al bisericii Mănăstirii Petru Voda.
Trupul Parintelui se găsește în cripta Cimitirului Adormirea Maicii Domnului din cartierul Giulesti, Bucuresti.
Marturia Parintelui Iustin Parvu despre Parintele Ilie Lacatusu oferă o imagine asemănătoare unui sfânt. Cei doi au petrecut patru ani împreună la Periprava, în Delta Dunării. Parintele Ilie se remarca prin tăcerea sa adâncă și în general vorbea rar, dar cu o profunzime care impunea respect. A incurajat rugăciunea în momentele dificile și a avut darul smereniei.
Parintele Iustin Parvu a relatat o experiență minunată din Delta Dunării, unde Parintele Ilie a jucat un rol crucial într-un moment dificil. Când au fost trimiși să taie stuf la Canal, într-un frig de iarnă, Parintele Ilie a încurajat echipa să intre în apă, amintindu-le că Maica Domnului și Sfintii Trei Ierarhi îi vor proteja. În ciuda frigului extrem, toți au lucrat fără a suferi vreo consecință negativă. Parintele Ilie Lacatusu a avut un impact puternic asupra celor din jur și a fost privit cu mare respect pentru credinta, smerenie și rugăciunea sa ferventă.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][/vc_column][/vc_row]