Mănăstirea Mraconia se situează în Defileul Dunării, în comuna Dubova, la aproximativ 15 kilometri distanță de Orșova, reprezentând o mănăstire ortodoxă.
Mănăstirea Mraconia se află în apropierea strâmtoării Cazanelor, pe malul Dunării. Din păcate, în perioada comunistă, construcția Porților de Fier I a determinat demolarea mănăstirii, iar ruinele sale au fost acoperite de ape. În anul 1993, o nouă biserică a fost construită, iar în următorii doi ani vatra monahală a fost reînființată.
Actuala mănăstire este construită pe locul unde odinioară se înălța mănăstirea Mraconia, situată în valea cu același nume. Aceasta a fost ridicată în anul 1523 de către banul Nicola Gârlișteanu, dregătorul regiunii de graniță a Caransebeșului și Lugojului, sub jurisdicția Episcopiei de la Vârșeț. Biserica avea ca hram Sfântul Prooroc Ilie. În timpul războiului ruso-austro-turc (1787-1792), a fost distrusă, iar ulterior, în 1967, regimul comunist a demolat-o în contextul construcției hidrocentralei și a lacului de acumulare de la Porțile de Fier. Ruinele în formă de cruce ale vechii mănăstiri pot fi observate când nivelul Dunării scade semnificativ. Singurele vestigii păstrate de la vechea biserică sunt ușile împărătești și o candelă, expuse în muzeul parohial din Eșelnița.
Conform unor documente istorice, există dovezi că mănăstirea Mraconia a fost înființată în jurul jumătății secolului al XV-lea. Nicolae Stoica de Hațeg, fost protopop al Mehadiei, a menționat într-o cronică din 1829 că, din teama turcilor, în special după înfrângerea nefericită de la Varna și ocuparea Constantinopolului în 1453, călugării de la Mraconia s-au refugiat la Orșova.
Începând cu anul 1989, Mitropolitul Olteniei a avut inițiativa de a reînființa Mănăstirea Mraconia. În 1993, a fost pusă piatra de temelie a noii biserici, iar lucrările au fost finalizate în perioada 1999-2000. Biserica actuală, construită din cărămidă în formă de cruce, este compartimentată în altar, naos, pronaos și pridvor deschis, având hramurile „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” și „Sfânta Treime”.