Mănăstirea Dragomirna reprezintă un complex mănăstiresc fortificat din România, ridicat în perioada 1602-1609 în satul Mitocu Dragomirnei, în cadrul comunei cu același nume, situată în prezent în județul Suceava. Constructia a fost realizată sub îndrumarea mitropolitului Anastasie Crimca al Moldovei. Aceasta se găsește în imediata apropiere a pădurii Dragomirna, la o distanță de 12 km nord de orașul Suceava. Biserica mănăstirii este dedicată Pogorârii Sfântului Duh și este sărbătorită în duminica a 50-a de zile după Paști.
Mănăstirea Dragomirna a fost introdusă în Lista monumentelor istorice din județul Suceava în anul 2015, ocupând poziția 305 și purtând codul LMI SV-II-a-A-05577. Ansamblul mănăstiresc cuprinde cinci obiective distincte:
- Biserica „Pogorârea Sf. Duh” – ridicată în anul 1609, cu codul LMI SV-II-m-A-05577.01
- Paraclisul „Sf. Nicolae” – construit în secolul al XVII-lea, cu codul LMI SV-II-m-A-05577.02
- Egumenia – construită în secolul al XVII-lea, având codul LMI SV-II-m-A-05577.03
- Trapeza – construită în anul 1609, cu codul LMI SV-II-m-A-05577.04
- Zidul de incintă – ridicat în secolul al XVII-lea, cu codul LMI SV-II-m-A-05577.05
De asemenea, pe listă se regăsește și Biserica „Sfinții Enoh, Ilie și Ioan Teologul” – Dragomirna Mică, înscrisă la numărul 304. Edificiul a fost construit în anul 1602 și este identificat cu codul SV-II-m-A-05576. Această biserică se situează în afara perimetrului complexului mănăstiresc, însă face parte din Mănăstirea Dragomirna, servind drept lăcaș de cult pentru cimitirul monahal.