Mănăstirea Cozia reprezintă un complex monahal medieval amplasat în orașul Călimănești, pe malul râului Olt. Fondată de domnitorul Mircea cel Bătrân, această mănăstire a fost extinsă și renovată de-a lungul istoriei sale bogate și pluriseculare.
Mănăstirea Cozia, în întregul său, este înscrisă în Lista monumentelor istorice din România, fiind identificată cu codul de clasificare LMI VL-II-a-A-09697.
De-a lungul istoriei, Mănăstirea Cozia a reprezentat un important centru al culturii românești. Hrisoavele domnești emise la datele de 28 martie 1415, 18 martie 1419, 16 iunie 1436 și 17 aprilie 1448 atestă existența unei școli mănăstirești aici încă din 1415. În calitate de prim dascăl, părintele Sofronie, starețul mănăstirii, a contribuit la dezvoltarea acestei instituții. Logofătul Filos, funcționar în slujba marelui voievod Mircea cel Bătrân, a compus versuri și imnuri religioase, fiind recunoscut ca primul poet român.
Mănăstirea Cozia se numără printre cele mai vechi lăcașe de cult din România, fiind înființată de către Mircea cel Bătrân și sfințită în anul 1388. La începutul secolului al XVI-lea, în curtea bisericii, a fost construită fântâna care își păstrează prezența și în zilele noastre.
Anual, în cadrul sărbătorilor de Bobotează și Izvorul Tămăduirii, apa din această zonă este sfințită. Turiștii care vizitează Mănăstirea Cozia obișnuiesc să arunce bănuți în fântână, sperând că astfel li se va îndeplini o dorință. În incinta mănăstirii se găsește mormântul lui Mircea cel Bătrân, dar și al Teofanei, mama lui Mihai Viteazul.