Pe 21 noiembrie, este sărbătorită Intrarea Maicii Domnului în Biserica, cunoscută popular sub numele de Vovidenia sau Ovedenia.
Părinții Maicii Domnului sunt Sfinții Ioachim și Ana. Lipsiți de copii, dar plini de credință în Dumnezeu, ei L-au rugat să le ofere onoarea de a deveni părinți, promițând că, dacă vor avea un copil, îl vor duce la templu și îl vor dedica Lui. Prin vestea unui înger, li s-a adus vestea că vor avea o fiică pe care o vor numi Maria. La trei ani de la nașterea Maicii Domnului, Sfinții Ioachim și Ana au dus-o la templu, unde a fost întâmpinată de marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul.
Maica Domnului a fost condusă în cea mai sfântă încăpere a templului, Sfânta Sfintelor, unde a rămas până la vârsta de 15 ani. A fost adusă în acest loc sfânt pentru că avea să devină „Sfânta Sfintelor” a lui Dumnezeu, locuința Cuvântului divin. Din pântecele ei, Cel Necuprins, Cel Vesnic, avea să ia trup și să Se întrupeze.
Desigur, există cei care consideră acest lucru imposibil, însă Biserica, în cântările sale, afirmă: „Ceea ce s-a hrănit în Sfânta Sfintelor, îmbrăcată în credință, înțelepciune și neprihănire feciorelnică, i-a fost adusă închinare de către marele Gavriil din ceruri.”
Informațiile despre acest eveniment din viața Maicii Domnului provin din „Evanghelia după Iacov” sau „Protoevanghelia”, o scriere apocrifă din secolul al II-lea.
De menționat că, printre sărbătorile dedicate Maicii Domnului, doar „Bunavestirea” are la bază un eveniment istoric consemnat în Sfânta Scriptură (Luca I, 26-38). Celelalte sărbători se bazează pe tradiție și evangheliile apocrife.
Potrivit Părintelui profesor Ene Braniste, această sărbătoare a luat naștere în secolul al VI-lea. Pe 20 noiembrie 543, împăratul Justinian a construit la Ierusalim o biserică dedicată Sfintei Fecioare, numită „cea nouă”, iar pe 21 noiembrie s-a început sărbătoarea închinării ei la templu.
În Apus, sărbătoarea a fost adoptată de către Papa Grigorie al XI-lea în 1374, la Avignon.
De la 21 noiembrie, în cadrul slujbei Utreniei, se cântă Catavasiile, pregătindu-ne să-L primim pe Hristos în mod tainic. Această sărbătoare ne amintește că nu este suficient să știm că Fecioara Maria a fost dusă la templu, ci este important să pătrundem în profunzimea evenimentului istoric și să înțelegem că prezența ei în Sfânta Sfintelor este roditoare: aduce pe lume pe Fiul lui Dumnezeu. Astfel, Hristos se naște, moare și învie tainic împreună cu oricine trăiește în Biserică.
În această zi, copiii pun crengi de măr în vase cu apă, iar acestea, ținute la lumină și căldură, înfloresc și sunt folosite în noaptea de Anul Nou ca sorcove. Este important să remarcăm că în colindele românești se cântă despre florile dalbe, flori de măr sau despre mărul, margaritarul. Înțelegerea colindelor ne poate conduce la întrebarea: ce măr ar putea înflori în decembrie? Aceasta se datorează tradiției strămoșești care spune că nuielusa Sfântului Nicolae trebuie să fie din măr, iar dacă înflorează până la Nașterea Domnului, acesta semnifică că sfântul a mijlocit pentru iertarea celui căruia i-a fost dăruită crenguța, floare albă.
Pentru a asigura că bucuria sărbătorii Intrării Maicii Domnului în Biserică nu este umbrită de post, Biserica a hotărât ca în această zi, pe 21 noiembrie, să fie dezlegare la consumul de pește.