În a doua zi după Duminica Pogorârii Sfântului Duh, cunoscută și sub numele de Lunea Rusaliilor, Biserica Ortodoxă sărbătorește cinstirea Sfântului Duh. Sfântul Duh este cea de-a treia persoană a Sfintei Treimi și ocupă un loc central în această sărbătoare, așa cum este indicat în Penticostar, cartea liturgică ce descrie slujbele specifice acestei perioade. La Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii, se arată clar semnificația acestui moment prin cuvintele: „Întru această zi, prăznuim pe însuși Preasfântul și de viață făcătorul și întru tot puternicul Duh, Carele este unul din Treime Dumnezeu.” Aceste cuvinte subliniază rolul fundamental al Sfântului Duh în planul divin și în viața spirituală a credincioșilor.
Cu toate acestea, în calendarele bisericești din tradiția românească, Lunea Rusaliilor este notată ca sărbătoarea Sfintei Treimi. Această tradiție pune accent pe unitatea și misterul Sfintei Treimi, în care Tatăl, Fiul și Sfântul Duh sunt venerați împreună. Deși accentul sărbătorii în alte tradiții ortodoxe poate fi pe Sfântul Duh, în România se sărbătorește deopotrivă întreaga Treime în această zi specială.
Astfel, chiar dacă în tradiția liturgică a Bisericii Ortodoxe ziua este dedicată în mod special Sfântului Duh, în practica românească sărbătoarea dobândește o dimensiune mai largă, celebrând întreaga Sfântă Treime. Aceasta reflectă diversitatea interpretărilor și accentelor puse în diferite tradiții locale asupra marilor sărbători creștine.
Se pare că această denumire a sărbătorii, care în calendarele românești este trecută ca sărbătoarea Sfintei Treimi, a fost influențată de tradiția catolică. În Biserica Catolică, Sfânta Treime este celebrată în prima duminică de după Rusalii, un obicei care poate fi diferit de cel al Bisericii Ortodoxe. În schimb, în majoritatea celorlalte Biserici Ortodoxe, ziua de luni care urmează după Rusalii este cunoscută sub denumirea de Lunea Sfântului Duh, așa cum este menționat în Penticostar, cartea liturgică ce descrie slujbele și rânduielile pentru această perioadă.
Această distincție între denumirile sărbătorilor reflectă influențele și evoluțiile istorice diferite dintre tradițiile catolică și ortodoxă. În timp ce în Biserica Catolică accentul este pus pe sărbătorirea întregii Treimi imediat după Rusalii, în tradiția ortodoxă, ziua de luni după această sărbătoare este dedicată în mod special cinstirii Sfântului Duh, subliniind importanța fiecărei Persoane a Sfintei Treimi în momente distincte de celebrare liturgică.
De asemenea, este important de menționat că la Sinodul II Ecumenic, care a avut loc în anul 381 la Constantinopol, s-a respins învățătura eretică a lui Macedonie. Macedonie susținea că Sfântul Duh nu este de aceeași natură cu Tatăl și Fiul, considerându-l o simplă „creatură”. Acest sinod a clarificat învățătura ortodoxă privind Sfântul Duh, formulând articolele rămase din Crez, în care se afirmă că Sfântul Duh purcede din Tatăl și este „împreună cu Tatăl și cu Fiul închinat și slăvit”. Acest moment crucial a definit, astfel, doctrina Sfintei Treimi, așa cum este cunoscută și venerată în Biserica Ortodoxă de atunci și până în prezent.
Astfel, sărbătoarea și doctrina legate de Sfântul Duh sunt profund ancorate în istoria și teologia Bisericii Ortodoxe, iar influențele istorice externe, cum ar fi cele catolice, au adus modificări locale în privința denumirilor și înțelegerii unor sărbători, dar fără a altera fundamentul teologic ortodox.