Crucea Sfântului Andrei este înfățișată sub forma literei X și reprezintă un simbol al smereniei, suferinței și martiriului în contextul credinței creștine. Conform tradiției, după ce a primit darul Sfântului Duh, Sfântul Apostol Andrei a început să propovăduiască Evanghelia în regiunea Bitinia și în multe dintre teritoriile de pe țărmurile Mării Negre. El a călătorit și în Cherson și Rusia, aducând lumina credinței în aceste locuri.
Pe parcursul misiunii sale, Sfântul Andrei a răspândit cuvântul lui Dumnezeu în diverse zone, cum ar fi Sciția cea Mare și Sciția Mică (Dobrogea de azi), în Sinopi, în Miotia și în Tracia. Misiunea sa l-a purtat prin multe regiuni, iar în final, și-a găsit sfârșitul în orașul Patras, lăsând o moștenire spirituală de neșters. Prin urmare, Crucea Sfântului Andrei nu este doar un semn al suferinței sale, ci și un simbol al dăruirii totale în slujba lui Dumnezeu și a misiunii sale apostolice.
Pedeapsa pe care Sfântul Andrei a suferit-o a fost moartea prin răstignire. Totuși, conform tradiției, el a simțit că nu merită să fie răstignit în același mod ca Mântuitorul său, Iisus Hristos, dintr-o profundă smerenie. Astfel, a cerut ca răstignirea să fie făcută pe o cruce de altă formă, diferită de cea clasică. În urma acestei cereri, Sfântul Andrei a fost condamnat la moarte pe o cruce în formă de X, o cruce denumită ulterior „Crucea Sfântului Andrei”.
Răstignirea sa a avut loc în orașul Patras, situat lângă Corint, pe o cruce numită „Crux decussata”, simbolizând sacrificiul său profund. Această cruce, diferită de cele obișnuite, a devenit un semn al devotamentului total al Sfântului Andrei față de misiunea sa și față de credința sa în Hristos. Astfel, Crucea Sfântului Andrei rămâne un simbol al umilinței și al martiriului său, fiind venerată de-a lungul veacurilor.